ploua...

Toti ne intrebam uneori de ce am fosti alesi sa avem acest destin....un destin care poate nu ne multumeste pentru ca noi,dragii de noi, toti meritam sa avem mai mult,sa fim mai bogati[material pt ca bogatia spirituala si  cea culturala nu mai sunt foarte cautate de cand cu gutza& co],mai frumosi[aici sa se simta fetele pt ca din pacate multe dintre noi incercand sa-si mascheze defectele prin machiaj nu fac altceva decat sa se urateasca...stiu ca va deranjeaza...dar sa fim seriosi,adevarul a deranjat intotdeauna si chiar si cel mai urat si mare cos din lume va vinde mai bine decat excesul de fond de ten si farduri]...

Iar m-am pierdut pe drum cum fac de obicei...Nu mai stiu de unde am plecat si nici unde vroiam sa ajung...imi amintesc ca vroiam sa scriu si asta pe     undeva:''De ce ne place sa ne pierdem in intrebari inutile? De ce nu ne conformam? De ce nu putem accepta totul asa cum ni se da ca atunci cand eram copii? '

Cand eram copil totul era atat de simplu.Va aduceti aminte cum de multe ori raspunsul adultilor la etrnul 'de ce?'venea atat de simplu: 'de-aia'.Personl stiu ca ma suparam si plecam in camera...Nimeni nu ma intreba de ce m-am suparat.De multe ori iinca primesc acest raspuns din partea unor oameni care pretind ca le stiu ei pe toate,si de'..,de ce ar imparti si cu mine putin din cunostiintele lor?Dar acum lucrurile s-au schimbat...Acum nu mai sunt lasata in supararea mea care in final trece,si daca nu trece nu-i bai,se uita[uneori e bine sa ai memorie scurta,uiti repede de suparari:P],nu,acum se gaseste mereu cineva sa ma intrebe 'De ce te-ai suparat?'...Daca raspunsul meu va fi 'De-aia!'normal ca nu le convine...

Concluzie:Adulti sunt ciudati...Am 18 ani si REFUZ sa ma maturizez...nah ca am zis-o...[P.S.:UNDE ATI ASCUNS VARA?DATI-MI VARA INAPOI!!!]

P.S 2: mi-e lene sa corectez greselile facute din graba...intr-o zi le voi corecta...dar azi nu...scuze:P:D

pt ca mi-e dor

poveste

Rupe tacerea...un murmur de lumina se aude in departare si nici ea nu stie cat va mai dura durerea. Stropi de ploaie striviti de pasi-i prea grei. Lumina ...intuneric...inceput ; ce rost mai au aceste cuvinte acum cand ploaia s-a oprit, cand tot ce a ramas sunt doua amintiri murdare aruncate langa calorifer si un borcan cu vise ? Incet si trist telefonul incepe sa sune,dar se opreste inainte ca ea sa ridice receptorul. Cu talpile goale si sufletul pustiu se indreapta spre salon. Pianul o asteapta ca in zilele frumoase cand « noi » inca exista, cand atmosfera era usoara si iubirea valsa in jurul ei. Acum e frig,salonul e gol ;nici fum de tigara nu mai e. I-a spus ca intr-o zi va pleca,dar fermecata de sunetul notelor ce se jucau in jurul ei nu il asculta. Acum pianul e parasit. Nimeni nu mai canta si el nu s-a intors. De-ar fi stiut sa asculte...

Sta intins pe podeaua rece fara sa priveasca in prezent. Ii e dor de chipul ei,de copila ce l-a invatat sa fie copil. Era ingerul ei cu ochii rupti din cer si suflet impletit din mare si nisip. Dar n-a contat. Ia telefonul in mana si fara sa se gandesca formeaza numarul ei. Inchide insa mult prea repede. Cerul pare trist fara ea,dar ii e greu sa se intoarca dupa tot ce a zis. Probabil ca acum ea il uraste. Probabil ca nimeni,niciodata nu i-a mai vorbit atat de urat. Probabil ea nu isi mai aminteste de cate ori i-a spus ca nu se vor mai vedea. Acum a sosit timpul sa plece...era timpul ca ea sa-si traiasca viata si el trebuia sa zboare spre un alt cuib. Ii facuse prea mult rau in prea putin timp. Si-aprinde tigara si deseneaza cercuri albe in jurul lui. Nimic nu mai e la fel fara ea...de-ar stii...

copilarie

Aveam un vis frumos
Cu printi si cu printese,
Cu Fat-Frumos si zane,
Cu vrajitori si zmei.
Un vis de fericire,
Cu zambet de argint
O mare de iubire
Pe un pamant fragil,
O stea stralucitoare
Pe cerul rece-al noptii,
Ocean de puritate
Pe-o strada de lumini.

-Visul meu albastru,
Cu parfum de primavara
Era copilaria ce azi s-a terminat
Am plans atata vreme
Caci timpul a trecut
Lasandu-ma in urma
Si visu-mi terminand.
Era o floare alba,
Un astru preamarit.
Era o sarbatoare
Pentru un om obisnuit.
Era o adiere,
Un vant caldutz de vara.
Era raza de soare
In zile de iarna.
Era surasul vietii,
Tot ce aveam mai pur
Si-acum e amintirea...
Ceva ce-a fost demult.

O sticla de vin pe masa de lemn,
Sampania asteapta in frigider,
Doua scaune pustii se ating in tacere
Si restu e durere.

Borcanu cu vise-i pe calorifer,
Iubirea pe fotoliu-i uitata de ieri,
Doua cuvinte se imprietenesc :
Te iubesc.

Deodata lumina patrunde in noi
Fericirea se naste din fum si noroi
Atingeri suave ne-aduc inapoi
Suntem iar amandoi

amintiri din clasa a 9a:D

Eu sunt o fiinta visatoare,un copil indragostit de tine si de mare
Ma-ntreb daca cu aripa crescuta-n suflet as putea sa zbor departe,m-as putea transforma intr-o pasare de noapte
Aud soapte rostite de ploaie,cuvinte uitate pe-o banca si
Vreau sa cred ca vei ramane aici mereu
Eu sunt o fiinta visatoare,un copil indragostit de tine si de mare

Ma prefac in fiecare zi ca nu imi pasa,dar cu toate astea
Simt ca ignoranta e prea grea
Ating mii de stele cand esti langa mine,dar
Sunt ingrijorata,stiu ca vei pleca
Plang,caci ma trezesc caci ma trezesc din vis si-acu nu-mi mai ramane decat amintirea ta si-o alta luma
Eu sunt o fiinta visatoare,un copil indragostit de tine si de mare

Inteleg ca visul meu nu poate sa transforme alte visuri in cenusa
Spun mereu aceeasi poveste obosita despre o printesa fericita
Incerc sa invat cum sa iubesc in tacere si
Nadajduiesc ca maine soarele imi va zambi din nou si norii ii va risipi
Eu sunt o fiinta visatoare,un copil indragostit de tine si de mare