Zicea Chirila intr-o mel ca "Progresam si uitam sa fim fericiti".Desi mi se pare o melodie geniala,la inceput nu prea intelegeam la ce se refera.Pana la Urma compul si netul,masina de spalat haine si vase,telefonul mobil si altele ne usureaza munca de zi cu zi si ne ofera mai mult timp sa fim fericiti.Problema e ca aceste inventii care ar trebui sa ne faca mai fericiti incep sa ne ocupe tot timpul fara ca macar sa realizam.
E decembrie,se apropie Craciunul.Candva asta ma bucura.Mi-aduc aminte de vremea cand eram copil[nu ca acum n-as mai fi..pana la urma spuneam acum cateva zile ca am 18 ani si refuz sa ma maturizez].Aveam un obicei al meu,special,pt seara de 24 decembrie.De indata ce se insera plecam cu bunicul in parc unde stateam,ascultam colinde si ma jucam in zapada timp de 2-3 ore.Cand ma intorceam acasa eram surprinsa dar si putin indignata ca nici de data asta nu l-am vazut pe Mos Craciun care tocmai trecuse cu bradul si cadourile[parinti inventivi...sa nu mai intrebati de unde am atata imaginatie...am de unde sa o mostenesc:))] apoi plecam la colindat in familie.Tata conducea,eu colindam.Uneori venea cu noi si mama...cand nu era prea obosita de munca pe care abia o terminase.Mi-aduc aminte de mirosul specific de brad si portocala ce se imprastia in toata casa odata cu impodobirea bradului.
E decembrie,e frig si-astept sa ninga.Astept sa simt miros de brad si portocala pe strazi.Astept sa vad copii fericiti jucandu-se in zapada...dar inainte de asta astept zapada.Astept sa ma invadeze din nou amintirile din copilarie,sa ma uit la un album cu poze si saplang involuntar.Astept sa fie frig,sa ma strang sub patura cu o cana de ceai cald/cioco calda si sa ma uit la un film prost despre Craciun la tv.Astept sansa sa fiu copil din nou si sa desfac entuziasmata cadourile aduse de Mosul pe care probabil eu le voi impacheta ca in fiecare an doar de dragul de avea cadouri sub brad;))
Mi-e dor sa fiu copil.Mi-e dor de Mos Craciun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu