pentru ca timpul trece dar muzica buna nu se uita

mi-e dor

stau in tacere si ascult ploaia agitata.Sticla de suc e langa me aproape terminata.Mii de ganduri imi invadeaza mintea,imagini fara sens,cuvinte fara legatura.Acum sunt pe malul marii,privesc apusul,iar intr-o secunda ma trezesc in fata calculatorului incercand sa scriu ceva frumos,util.Lipsa de inspiratie,de fapt neputinta de a continua ceva inceput de mult nu e semn bun,mai ales acum.Acum am nevoie mai mult decat oricand de insiparatie si de puterea de a trece peste mici obstacole.

M-am trezit de dimineata cu un gand ciudat.Azi vreau sa iert,sa trec peste,sa uit,sa nu-mi mai pese.Se pare ca am reusit,se pare ca azi nu mai sunt acea persoana care seara se intoarce la probleme lipsite de importanta si care poate ar fi trebuit uitate inainte de a aparea.Se pare ca azi am iertat,am trecut peste,si nu am mai cedat tentatiei de a ma intoarce la ganduri malefice cu acetona[stii ce zic?]

iui:))=))

ploua...

Toti ne intrebam uneori de ce am fosti alesi sa avem acest destin....un destin care poate nu ne multumeste pentru ca noi,dragii de noi, toti meritam sa avem mai mult,sa fim mai bogati[material pt ca bogatia spirituala si  cea culturala nu mai sunt foarte cautate de cand cu gutza& co],mai frumosi[aici sa se simta fetele pt ca din pacate multe dintre noi incercand sa-si mascheze defectele prin machiaj nu fac altceva decat sa se urateasca...stiu ca va deranjeaza...dar sa fim seriosi,adevarul a deranjat intotdeauna si chiar si cel mai urat si mare cos din lume va vinde mai bine decat excesul de fond de ten si farduri]...

Iar m-am pierdut pe drum cum fac de obicei...Nu mai stiu de unde am plecat si nici unde vroiam sa ajung...imi amintesc ca vroiam sa scriu si asta pe     undeva:''De ce ne place sa ne pierdem in intrebari inutile? De ce nu ne conformam? De ce nu putem accepta totul asa cum ni se da ca atunci cand eram copii? '

Cand eram copil totul era atat de simplu.Va aduceti aminte cum de multe ori raspunsul adultilor la etrnul 'de ce?'venea atat de simplu: 'de-aia'.Personl stiu ca ma suparam si plecam in camera...Nimeni nu ma intreba de ce m-am suparat.De multe ori iinca primesc acest raspuns din partea unor oameni care pretind ca le stiu ei pe toate,si de'..,de ce ar imparti si cu mine putin din cunostiintele lor?Dar acum lucrurile s-au schimbat...Acum nu mai sunt lasata in supararea mea care in final trece,si daca nu trece nu-i bai,se uita[uneori e bine sa ai memorie scurta,uiti repede de suparari:P],nu,acum se gaseste mereu cineva sa ma intrebe 'De ce te-ai suparat?'...Daca raspunsul meu va fi 'De-aia!'normal ca nu le convine...

Concluzie:Adulti sunt ciudati...Am 18 ani si REFUZ sa ma maturizez...nah ca am zis-o...[P.S.:UNDE ATI ASCUNS VARA?DATI-MI VARA INAPOI!!!]

P.S 2: mi-e lene sa corectez greselile facute din graba...intr-o zi le voi corecta...dar azi nu...scuze:P:D

pt ca mi-e dor

poveste

Rupe tacerea...un murmur de lumina se aude in departare si nici ea nu stie cat va mai dura durerea. Stropi de ploaie striviti de pasi-i prea grei. Lumina ...intuneric...inceput ; ce rost mai au aceste cuvinte acum cand ploaia s-a oprit, cand tot ce a ramas sunt doua amintiri murdare aruncate langa calorifer si un borcan cu vise ? Incet si trist telefonul incepe sa sune,dar se opreste inainte ca ea sa ridice receptorul. Cu talpile goale si sufletul pustiu se indreapta spre salon. Pianul o asteapta ca in zilele frumoase cand « noi » inca exista, cand atmosfera era usoara si iubirea valsa in jurul ei. Acum e frig,salonul e gol ;nici fum de tigara nu mai e. I-a spus ca intr-o zi va pleca,dar fermecata de sunetul notelor ce se jucau in jurul ei nu il asculta. Acum pianul e parasit. Nimeni nu mai canta si el nu s-a intors. De-ar fi stiut sa asculte...

Sta intins pe podeaua rece fara sa priveasca in prezent. Ii e dor de chipul ei,de copila ce l-a invatat sa fie copil. Era ingerul ei cu ochii rupti din cer si suflet impletit din mare si nisip. Dar n-a contat. Ia telefonul in mana si fara sa se gandesca formeaza numarul ei. Inchide insa mult prea repede. Cerul pare trist fara ea,dar ii e greu sa se intoarca dupa tot ce a zis. Probabil ca acum ea il uraste. Probabil ca nimeni,niciodata nu i-a mai vorbit atat de urat. Probabil ea nu isi mai aminteste de cate ori i-a spus ca nu se vor mai vedea. Acum a sosit timpul sa plece...era timpul ca ea sa-si traiasca viata si el trebuia sa zboare spre un alt cuib. Ii facuse prea mult rau in prea putin timp. Si-aprinde tigara si deseneaza cercuri albe in jurul lui. Nimic nu mai e la fel fara ea...de-ar stii...