10 pasi pt a avea o agentie de turism de succes:)

PASU 1: mergi la birt,te imbeti si le spui la toti ca ai firma
PASU 2 : reclama locala si pe net ;pliante
PASU 3 : mergi intr-o excursi organizata de firma ta ca doar esti director/directoare
PASU 4 : te uiti in buzunar si incepi sa plangi
PASU 6 : te duci la banca : - daca primesti bani te duci la birt
-daca nu :
PASU 7 : te mai duci odata si ai noroc
PASU 8 : platesti secretara/secretarul[angajezi dupa preferinte :- ??]
Tu esti sefu deci angajezi contabil :-j
PASU 9 : investitia : o bicicleta
PASU 10 : te-apuci sa cauti prosti pe care sa ii cari cu bicicleta :)

by edith;))

lumina?....no way:-j

Am vrut sa cred cand mi-au spus ca sunteti pesimisti si ca voi nu vreti sa vedeti viata in culori. Am vrut sa sper ca au dreptate si ca lumea nu e rea. Am visat mereu ca intr-o zi voi ajunge sa cred ca romanii nu ESTE oameni idioti. Si am sperat. A existat atata timp speranta ca ceva bun se poate inatmpla si ca ceva s-ar putea schimba. Insa ce sanse exista ca oamenii ca EI sa vada lumina cand ei nici macar nu au pornit in cautarea soarelui ? Credeam ca prostia se limiteaza la a asculta manele si la considera ca tot ce conteaza sunt banii. Ei bine,m-am inselat. Azi am invatat ca limitele prostiei si ale indiferentei se intind mai departe de imaginatie mea,sau a ta....sau a oricui altcuiva... Ei, cei ce pretind ca legile conteaza, cei ce pretind ca au credinta si ca frumosul inca mai este apreciat ne arata o alta fata a realitatii. Una dura,urata,dar totusi existenta. Am constatat cu stupoare ca acum,pe langa faptul ca trotuarele sunt locuri de parcare pentru masini, au devenit chiar si sosele. Cum pot fi oamenii atat de idioti ? n-am sa gasesc niciodata raspunsul la aceasta intrebare. Cum se face ca cei plini de credinta,oameni care te terorizeaza cu mesaje de genul « daca nu trimiti la 100 de prieteni inseamna ca nu crezi in Dumnezeu », tocmai ei n-au observat cum langa biserica au fost au fost plantate « buzi ecologice » care,probabil, in curand vor deveni principala sursa de parfum a parcului. Totusi ei sunt cei ce cred,cei ce merg in fiecare zi la biserica, cei ce respecta si vor sa fie respectati. Dupa ce m-am gandit mult timp daca la noi e posibila o schimbare am inteles ca sunt prea visatoare pentru voi. E aproape imposibil sa schimbi ceva,in bine, aici, la noi. Nu ma intelegeti gresit. Asta nu e din cauza ca noi,romanii,nu ne-am dori o viata mai frumoasa intr-un spatiu mai curat etc... In fond in fiecare zi macar o persoana se plange de poluare si de un oras murdar,dar cu ce o sa ajute asta tara? Pentru a putea schimba ceva in jurul tau ar trebui,pentru inceput, sa schimbi ceva in interiorul tau.Degeaba te plangi ca orasul e murdar si apoi arunci hartii pe jos. Nu te contrazic cand spui ca tu nu poti schimba nimic. Ar fi prea frumos si daca s-ar putea as fi facut deja eu acest lucru. Dar de ce nu incepi TU prin a face ceva diferit ? Nimeni nu te poate asigura ca vei reusi,dar macar vei stii ca ai incercat.Nu e e atat de greu pe cat pare sa tii o hartie sau o sticla de suc in mana pana la primul cos de gunoi care iti apare in cale.Si nu e umilitor ca atunci cand iti scapa o punga pe jos sa te aplecam si sa o ridici. As continua...dar ar fi in zadar. Oricum pentru tine conteaza cum gandeste un copil. Pentru tine conetzi tu...si atat.

cuvinte....

Bucata de vis,
Zambet adorat,
Cuvinte din suflet,
Cantec necantat.
Dorinta si moarte
Suflet curat,
Credinta si fapte
Si poate pacat.
Adorare, invidie,
Iubire, atat,
Nestiinta,pasare,
Frumos sau urat.
Gand, amagire,
Mare,mi-e dor.
Uitare, amintire,
Inceput si apoi.
Noi,fericire,
Ploaie, ciudat.
Inimi ascunse in pat de nisp,
Secrete,iluzii,
Ieri si acum.
Joi, infinit,
Albastru,plapand.

.....

mi-e frig si imi e somn si e noapte si vant
si incepe sa doara
si un cer fara stele si o stea fara loc
si un suflet ce prin frunze se pierde
si un zambet e-amagire si speranta nu mai e
si-i agonie si-s lacrimi si nu-i aer
si distrugere si oameni si trecut si prezent
inocenta de tine mi-e dor

si cu bani ploua peste lume si suflete se vand
si demnitatea se-ngroapa in avere
si eu sunt aici sau poate nu mai sunt
si sper si ascult si vad lumea cum piere
si-ncerc sa zambesc si nu pot si-i durere
si mi-e dor de trecut si de tot ce n-am avut si de tot ce-as fi facut
dac-as fi stiut

si incep sa plang si cu sange scriu cuvinte
si incep sa tip si cu amintire ma calmez
si incep sa cant dar privesc in jur si-mi trece
si-atunci mi-ascund fericirea intr-un pat
si mi-e frica sa plec si as vrea sa inteleg
unde ne-am pierdut si knd s-a intamplat
si ma uit la cer siTe strig pe Tine Doamne
si ma rog mereu sa nu ma fi uitat

si-atunci vad cerul
si speranta si steaua fara loc
si-n suflet imi e ziua si Tie-ti multumesc
si-n gand mi-e fericirea si-ncerc sa o pastrez
si lacrima mi-e calda si ochii-mi luminati
si ma mai uit spre Tine-odata
si vad ca n-ai uitat

dor de mare:-<

ploua...

Ploua...
Si ploaia sopteste cuvinte
Ce se lovesc usor de pamant
Si mor...
Si purtate de vant
Iti ajung in gand.
Le asculti si intrebi de ce doare,
Te intorci in trecut si iti pare
Ca viata era mai frumoasa atunci
Si incepi sa plangi...

poveste

Ochii ei-bucati rupte din cer senin de vara; Zambetul lui- lacrima de fericire pictata pe un suflet de copil. Povestea lor- rosu aprins desenat pe albastru-ntunecat, Primul sarut, sarut etern, un basm necunoscut.

tu stii....si asta doare

Te ridici, ma privesti si vrei sa pleci. E noapte,e frig si ploua. Nu iti pasa. Niciodata nu ti-a pasat. Te uiti spre usa, apoi te uiti in urma ta si zambesti. Oare tu chiar nu iti amintesti ca s-a spart clepsidra ? Iti spun sa stai,te indrepti spre usa. Iti zambesc si taci. Iti spun ca te iubesc,iar tu…deschizi usa. Nu m-ai auzit oare ? Iti strig ca te iubesc si taci. Te intorci,ma privesti si-apoi incepi sa razi. Cauti ceva in buzunarul rupt si-atunci te intristezi. A disparut clepsidra. -Unde e ? -S-a spart. Si iarasi razi. Uneori mi-as dori sa fiu ca tine. Indiferenta e unul din multele defecte pe care le-ai transformat in calitati. Doar tu poti sa privesti luna si sa vezi soarele. In fata ta muntele se schimba in mare si verdele in maro. -De ce dracu razi ? ma aud strigand,dar tu taci. Ei hai. Acum chiar m-ai facut curioasa. Esti tu oare atat de inconstient ? Nu intelegi ca te-ai ascuns sufletul acolo,in acea clepsidra albastra, si acum s-a spart ? Nu realizezi ca acum nu te mai poti juca cu timpul ? Nu esti trist? Nici macar putin ? Si-atunci o voce ma face sa tresar. -...tu stii,si asta doare !te aud spunand. Nu pot sa cred. In sfarsit ai decis sa spui si tu o fraza...si atunci....nu te ascult. - Stii...imi pare chiar rau...dar nu am auzit. -Nu e nicio problema…spui si taci. Nu...te rog Doamne ! Sa nu inceapa din nou sa rada. E prea crud. Stiu ca nu ii pasa,pentru el nu conteaza ce a facut. -Si ce daca s-a spart ? Incepi sa razi. Okay. O sa incep acum sa ma rog. O sa ma rog sa taci. Sa nu mai razi. Nu azi. Sau mai bine...DA !!! Asta o sa fac. O sa caut un pahar,un farfurie,ceasca ta si daca vei rade din nou am s-o sparg. Am s-o trantesc atat de tare incat sa simti ca sufletul ti-e sfaramat. Asta trebuie sa fac. Poate asa vei realiza ca S-A SPART CLEPSIDRA aia nenoricita. - Si ce daca s-a spart ? rupi din nou tacerea. - Daca ai sa razi din nou... -Nu rad. -Dar ai ras. -Asa parea,dar tu stii ca noaptea ascunde mistere nepatrunse de noi.Stii ca in intuneric zametele se transorma in lacrimi si tristetea in fericire. Si ce daca s-a spart clepsidra ? Da, mi-am ascuns sufletul in ea si am inchis in ea povestea asta de iubire. Dar adevarata clepsidra e inchisa in inima ta. De-acum nu voi mai putea sa ma joc cu timpul,e adevarat. Pana cand imi voi cumpara alta. Brusc vocea se opreste. Nu mai aud nimic. Nu stiu cum,dar ajung la usa. O deschid si razele lunii iti lumineaza chipul. Trei lacrimi se rostogolesc incet pe obrajii tai. Plangi. - De ce nu mi-ai spus ? -Ti-am spus...dar nu m-ai ascultat. -Dar… -Tu stii ca am dreptate. Stii ca nu era adevarat…. Tu stii, si asta doare. Asa mi-a zis.

vis

Doar eu si gara:2 nori albi si o raza ce incearca sa magnaie timid pamantul. Astept trenul in care mi-am aruncat acum 3 ani visele si speranta,iubirea si cuvintele. Nu stiu cand va veni,nu stiu daca va veni...dar astept. Brusc decorul se schimba. Soarele e la apus. Inchisi intr-o gradina suntem tu si eu. Priviri,amintire,iubire din trecut...sarut,saruturi si-apoi ea. Urmeaza doar tacere, gand,durere, luna gri, cer negru,fulger. Lacrimi, negare, dorinta si cantec. Prietenie inainte de plecare.Si la final plecarea care implica trezirea. Trezire si deci vis. Un vis divin. Iubire,amintire, mare de fericire ascunsa intr-un suflet cald. Sentimente sterse de pe suflete moarte,cuvinte curgand de pe pagini aprinse. Tacere infernala si gandul la tine...atat mi-a mai ramas.

zapada

Am incercat sa fug,sa ma ascund de iarna intr-o inima calda. Credeam ca acolo voi gasi vara. Dar nu stiam ca in sufletul tau e toamna. In ochii tai straluceau timid stelele;credeam ca e primivara si m-am amagit ca pe aceasta strada voi scapa de zapada. Am intrat incet in parcul sufletului tau si m-am asezat pe malul unui lac asteptand rasaritul. Credeam ca soarele va picta un peisaj frumos: flori inmiresmate, pomi ce renasc in fiecare clipa, cer senin si aer cald,dar cand a sosit dimineata soarele saruta pueril pomii dezgoliti de vant. Lacul nu era plin de nuferi,doar frunze moarte il acopereau. Atunci am stiut ca stele ma minteau. Cerul senin din ochii tai nu reprezenta inceputul primaverii,ci doar o noapte frumoasa de toamna. Am incercat sa plec,sa caut un alt anotimp,sa fug din nou de frig si zapada;am cautat drumul inapoi spre anotimpul meu,dar sufletul meu a ramas prins in inima ta si nu am reusit sa il salvez. La inceput a fost greu sa alerg pe strazile pictate cu galben,rosu si stropi de maro. Apoi insa am invatat ca nu intotdeauna poti schimba lucrurile care nu iti plac. Am inceput apoi sa caut,acolo, pe strazile sufletului tau o pensula. Nu am gasit decat un pian vechi si un ac. Am inceput sa cant sperand ca asta va aduce primavara,dar semnele iernii erau vizibile :dimineti cetoase,zile reci si nopti de gheata,uneori cate un fulg. Am inceput sa cos din sentimente si amintiri haine groase si o plapuma pentru zilele ce aveau sa vina. Pianul imi devenise drag si cantecele imi inveseleau iarna,iar cu acul cel rosu de sange coseam in fiecare zi o alta haina. Zilele treceau usor pe langa mine fara sa le simt durerea. Zapada nu mai era rosie acum,ca in fiecare an,ci devenise alba,de un alb magic,pur,de neimaginat. Acul mi-a devenit cel mai bun prieten. Doar el imi stia acum durerea. Si o alina. Pianul imi canta in fiecare zi alta poveste despre doi indragostiti. Dar el nu stia povestea mea. Nu stia ca iarna din sufletul meu era o stare. Era singuratatea. Nu stia cat poate iubi un suflet si cat poate spera. Doar acul imi aflase povestea. O prinsese cu maiestrie intr-o plapuma rosie pe care am ascuns-o undeva in tine,daca vreodata o vei gasi,ea iti va desena povestea mea. Acum insa vine primavara. Soarele imi mangaie din nou chipul si imi lumineaza privirea. Acum pot gasi drumul spre mine fara teama de a ramane pustiita in frig. Acum pot pleca acasa. Acum pot simti din nou viata in mine. De-acum sunetul pianului va inceta sa cante si acul nu va mai coase. De-acum lacul va fi din nou plin de nuferi si plapuma va sta ascunsa pana cand o vei gasi...sau pana cand ma voi intoarce. De-acum in sufletu meu ai maturat zapada cu dragoste.

......

Cum se vede viata printr-un geam murdar ?Gri ar spune unii...chiar si eu as fi spus asta candva. Dar copilul din mine m-a invatat sa privesc viata frumos. Atunci cand soarele apune in fata ta intoarce privirea si o sa-l vezi rasarind in alta parte. Atunci marea nu iti simte lipsa nu plange! Daca ea ar fi secat cate putin de fiecare data cand ai uitat-o oare ar mai exista acum? Cand viata e lipsita de culoare cauta puterea si curajul de a o picta in culori vii,nu cauta vinovati. Cand oamenii vor sa plangi invata sa razi pentru cer,pentru soare,pentru aer...pentru orice crezi ca merita un zambet fiindca e mai usor sa daraiusti un zambet decat o lacrima. Nu te intreba niciodata de ce iubesti pe cineva. Iubirea nu cauta raspunsuri... cu cat stii mai mult cu atat devine mai complicat. Cand ploua asculta povestea stropilor de vant;te poate conduce spre visul tau. Cand esti dezamagit continua sa lupti! Oare cum ar fi dak fluturii ar inceta sa existe? Ar fi trist. Oare cum te-ai simti daca ai stii ca sufletul te minte? Oare cum s-ar vedea viata daca fetzele tuturor ar fi un loc parasit de zambet;daca inima ne-ar fi plina de lacrimi?

nah

Luna plange,dar lacrimile ei nu pot curata pamantul.Marea se zbate agitata sub mormane de gunoi.As vrea sa privesti o clipa prin ochii mei.Poate ai reusi sa vezi lumea cum o vad eu:pungi de chips-uri,sticle de cola,pixe de bere,pachete goale de tigari se odihnesc linistite pe asfaltul rece din noapte.Tu oare chiar nu vezi cum ambalajele goale,hartiile si cojile de seminte iti zambesc cu aroganta de langa cosul de gunoi?Nu e oare absurd sa te plangi de mizeria din jurul tau cand tu esti cel care contribuie la "producerea" ei in fiecare zi?...gandeste-te;)

vis divin

Se-asterne noaptea,se lasa tacerea

Un inger adoarme pe plapuma de nisip

Marea se joaca , danseaza cu luna

Stele privesc suavul vals razand.

In zambet albastru adoarme astazi lumea

Copilul trist s-a inveselit

A mai ramas o clipa pana la plecare

O clipa albastra,o clipa de vis

Ti-as spune sa ramai,as fugi in noapte

M-as ascunde de dorinte si de sufletul meu

Dar in zadar as incerca sa ajung departe

Daca tu esti aici,aici e sufletul meu.

In valuri as arunca fericirea de-o viata

Si in cosul de gunoi sticla de vin

In ochii tai as gasi oceanul de iubire

In sufletul tau sticla de vin

Am alerga in noapte pe strada luminata

As ingropa in nisip ziua de ieri

Ne-am imbata cu iubire si raze de soare

Am zbura spre infinit in zile cu nori

M-as lasa purtata de vant intr-o inima pustie

Ti-as cauta imbratisarea in drum spre abis

Mi-ai asculta tacerea,ti-as saruta privirea

Dar ma trezesc;a fost divinul vis.

bucati de suflet

Am pictat pe foi murdare bucati de suflete stricate;vise de copil;ganduri alterate. Amintirile imi par acum momente rupte dintr-un vis in care se infatisa mereu un inger cu ochii caprui si cu un zambet cald pictat mereu pe chipu-i naiv. Unde se ascunde frumuseatea unui suflet pur? In ochii…dar ochii tai copile? De ce ascund tristete,ploi si gheatza? Iti mai amintesti oare cat de mult obisnuiam sa te iubesc? Poate ca nu. As vrea uneori sa pot inchide ochii si sa te scot din amintiri…as vrea sa fi aici pentru ultima data. As vrea sa iti spun cat de rau imi pare pentru cuvintele pe care am uitat sa ti le spun,dar am uitat cum se cere iertare. Imi pare rau…3 cuvinte in spatele carora se poate ascunde mai mult decat ai putea sa iti imaginezi… durerea unui suflet vinovat ca a uitat sa sa spuna “te iubesc”,un suflet ce nu stia sa spuna “mai stai” atunci cand simtea ca fericirea urma sa isi desprinda bratele din jurul lui in doar cateva momente. Dar daca indrazanesc sa privesc o clipa inapoi realizez k nici sufletul nu mi-a mai ramas… L-am vandut pe o bucata de iubire,iar acum am ramas sclava amintirilor. Ma plimb desculta prin ploaie. As vrea sa strig ca imi e greu,ca ma doare,ca ingerul meu,el,cel ce mi-a promis fericirea eterna a plecat luand ultima umbrela. Nu mi-a ramas decat un ceas si acum numar secundele de cand m-a imbratisat pentru ultima data. Credeam ca se va intoarce,ca va regreta,dar el se schimbase. Primise ce vroia,inca un suflet asa ca a plecat fara a privi inapoi la cei 2 ochi plansi,la sangele ce umplea golul ramas intr-o inima uitata. Unde e ingerul? Unde mi-e sufletul? De ce l-am lasat sa plece,sa ma paraseasca,sa ma lasa singura in fata unei lumi care nu asteapta decat o greseala pentru a incepe sa rada? De ce m-a lasat dezbracata in ploaie? De ce l-am lasat sa plece? Nu stiam oare ca in valiza a ascuns visele mele,lacrimile,umbrela,totul? De ce i-am dat cheia? De ce nu mi-am ascultat inima? Am gresit…si am pierdut. Unde e ingerul? Unde mi-e sufletul? Oare a ramas prins in bratele tale? In acel moment in care noi parka oprisem timpul? De ce mi-e dor de chipul tau de atunci? De ce caut amintarea ta in fiecare noapte pe strazile pustii? Te mai iubesc?