miercuri, 17 septembrie 2008

tu stii....si asta doare

Te ridici, ma privesti si vrei sa pleci. E noapte,e frig si ploua. Nu iti pasa. Niciodata nu ti-a pasat. Te uiti spre usa, apoi te uiti in urma ta si zambesti. Oare tu chiar nu iti amintesti ca s-a spart clepsidra ? Iti spun sa stai,te indrepti spre usa. Iti zambesc si taci. Iti spun ca te iubesc,iar tu…deschizi usa. Nu m-ai auzit oare ? Iti strig ca te iubesc si taci. Te intorci,ma privesti si-apoi incepi sa razi. Cauti ceva in buzunarul rupt si-atunci te intristezi. A disparut clepsidra. -Unde e ? -S-a spart. Si iarasi razi. Uneori mi-as dori sa fiu ca tine. Indiferenta e unul din multele defecte pe care le-ai transformat in calitati. Doar tu poti sa privesti luna si sa vezi soarele. In fata ta muntele se schimba in mare si verdele in maro. -De ce dracu razi ? ma aud strigand,dar tu taci. Ei hai. Acum chiar m-ai facut curioasa. Esti tu oare atat de inconstient ? Nu intelegi ca te-ai ascuns sufletul acolo,in acea clepsidra albastra, si acum s-a spart ? Nu realizezi ca acum nu te mai poti juca cu timpul ? Nu esti trist? Nici macar putin ? Si-atunci o voce ma face sa tresar. -...tu stii,si asta doare !te aud spunand. Nu pot sa cred. In sfarsit ai decis sa spui si tu o fraza...si atunci....nu te ascult. - Stii...imi pare chiar rau...dar nu am auzit. -Nu e nicio problema…spui si taci. Nu...te rog Doamne ! Sa nu inceapa din nou sa rada. E prea crud. Stiu ca nu ii pasa,pentru el nu conteaza ce a facut. -Si ce daca s-a spart ? Incepi sa razi. Okay. O sa incep acum sa ma rog. O sa ma rog sa taci. Sa nu mai razi. Nu azi. Sau mai bine...DA !!! Asta o sa fac. O sa caut un pahar,un farfurie,ceasca ta si daca vei rade din nou am s-o sparg. Am s-o trantesc atat de tare incat sa simti ca sufletul ti-e sfaramat. Asta trebuie sa fac. Poate asa vei realiza ca S-A SPART CLEPSIDRA aia nenoricita. - Si ce daca s-a spart ? rupi din nou tacerea. - Daca ai sa razi din nou... -Nu rad. -Dar ai ras. -Asa parea,dar tu stii ca noaptea ascunde mistere nepatrunse de noi.Stii ca in intuneric zametele se transorma in lacrimi si tristetea in fericire. Si ce daca s-a spart clepsidra ? Da, mi-am ascuns sufletul in ea si am inchis in ea povestea asta de iubire. Dar adevarata clepsidra e inchisa in inima ta. De-acum nu voi mai putea sa ma joc cu timpul,e adevarat. Pana cand imi voi cumpara alta. Brusc vocea se opreste. Nu mai aud nimic. Nu stiu cum,dar ajung la usa. O deschid si razele lunii iti lumineaza chipul. Trei lacrimi se rostogolesc incet pe obrajii tai. Plangi. - De ce nu mi-ai spus ? -Ti-am spus...dar nu m-ai ascultat. -Dar… -Tu stii ca am dreptate. Stii ca nu era adevarat…. Tu stii, si asta doare. Asa mi-a zis.

Niciun comentariu:

Powered By Blogger